• Badea Marco

Opinii - Portretul României de azi!


În ultima vreme am cam evitat să scriu despre politichia internă... şi zic "politichie" căci de Politică, în semnificaţia sa consacrată istoric şi cumva deontologic nu mai poate fi vorba în arealul scenei noastre politice şi mai cu seamă în interiorul partidelor noastre politice.

Photo source:

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/1481/25326/16200205/3/oameni-strada-publimedia-shutterstock.jpg?width=640

Am urmărit cu atenție şi preocupare în tot acest timp (cum ar spune domnul nostru preşedinte, Klaus Iohannis) scena poltică şi toată nebunia asta cu revoluția fiscală a lui Dragnea, Vâlcov şi maşinăria de propagandă a coaliției de guvernare PSD-ALDE, tot scandalul irelevant cu SPP-ul, Paul "nu e treaba ta" Stănescu Pahonțu şi Liviu Dragnea, toate minciunile golăneşti şi neisprăvite ale m(s)iniştrilor guvernului condus de Viorica Vasilica cu mantie, întâlnirea de "mare viteaz" a lui Daddy Dragnea cu Ministrul de Externe al cabinetului de la Budapesta şi crizele succesive din sănătate, educație, transporturi şi poliție, fiindcă, da, aici suntem, România este corigentă la capitole precum: şcoală, siguranță, stradă şi spital.

Suntem țara cu cea mai mare depopulare după Siria, în condițiile în care la noi e timp de pace, dacă s-ar spune aşa.

Photo source:

https://searchnewsglobal.files.wordpress.com/2016/03/12728923_1732590973637083_1129273763979226556_n.jpg?w=670

Ei, bine, se mai luptă unii cu statul paralel, cu serviciile, alții cu slaba educație a românilor, unii cu kilogramele pe care nu le-au dat jos de la Crăciun, probleme de tot felul, ce să faci, aşa-i în viață, mai ales în Românica.

Există până şi oameni care au confiscat sloganul unei mişcări civice precum #rezist şi #insist (demnă de o pagină frumoasă în istoria noastră națională postdecembristă) ... visându-se acum Martini Lutheri Kingi cu faimosul strigăt "I Have a Dream”.

Să revenim totuşi, vremurile sunt tulburi şi se cer tratate cu rigoarea degetului mic de la picior înghesuit în bocanc, iarna, cum ar fi spus regretatul Conu' Neagu Djuvara.

Ştiți de ce am lăsat-o mai în relanti cu sinteze despre cum ne decid direct sau indirect, soarta, decidenții politici, aceşti... "mai mari" ai țărişoarei?... pentru că am fost răpus de un acut sentiment de dezgust, căreia i-au căzut victimă, din păcate, chiar şi justificate, resorturi de revoltă personală, uneori încercând să le expun, iar de multe ori, ascunzându-le, în propriul meu strigăt de disperare, prin cugetare.

Căci, vorba lui René Descartes: "Cogito ergo sum", adică, pentru cei de la real, vitregiți de latină în liceu, în traducere ar suna: „cuget deci exist”!

Photo source: https://vtv.ro/wp-content/uploads/2014/08/romania-azi-wallpaper-e1448652966269.jpg

Mă dezgustă cumplit, iar revolta e în parametrii tensiunii oscilante, când văd că „scena politică cu actori de la coțul Teleormanului" nu prezintă nicio satisfacție publicului, nici măcar să citească „după” foi nu mai pot, deşi, dacă mă gândesc bine, spectacolul ăsta grotesc îl plătim în fiecare zi prin taxe, impozite şi amenzi.

Da, scena politică geme de întâmplări şi de evenimente cu dezvăluiri neapărat „bombă” care să fie 《şic》 (cu binomu'- aloo, aloo, Domnu Cristoiu, să fiți pe fază) şi largi detaşamente de „acoperiţi” din care o bună parte a mass-media şi social media, autohtone... se adapă ceas de ceas cu un apetit maladiv şi înscris (cum ar spune un mare om de partid, tovarăş cu Groza şi Dej, pe numele său, Mihail Sadoveanu) în Zodia Cancerului.

Oricum, sunt multe de scris, de discutat, de analizat, de „parlamentat” să zicem, dar cum să recurgem la acțiuni de o asemenea natură fundamentală...?! de vreme ce senzaţia că asistăm neputincioşi la acelaşi spectacol dizgraţios al unor jocuri de paradă, în care, sub impresia cu totul neconvingătoare al slujirii „binelui comun” şi în respectul legalităţii, sunt evidente vechi tertipuri devoalând impresia unei politici supuse intereselor unor… găşti.

Da, termenul ăsta e din topor, dar semnifică realitatea, partidele noastre, (excepție face USR-ul dar şi acolo sunt probleme mari pe alte chestiuni) au ajuns să fie doar nişte -GĂŞTI - care, perpetuate de ani de zile la nivelul unei competiţii între ele, ca formaţiuni politice, dar şi în interiorul fiecăreia, induc şi alimentează, prin dezvăluiri tot mai şocante, ideea că, la nivelul politicii dâmboviţene, s-a instaurat şi perpetuat, până a deveni unic statut, un mecanism al incompetenței, şmenului absolut, cumetriei, interlopismului şi analfabetismului doctoral cronic ... dus la cote academice.

Photo source: Agerpres.com

Şi ştiți care-i cel mai grav aspect, că prin mecanismul cumetriilor de gaşcă, de partid, de grup parlamentar, se ajunge la falimentul, în primă fază al unor instituții, iar în cea de-a doua fază, la falimentul unor valori, de vreme ce, luând seama la modalităţile prin care se promovează, se numesc în funcţii, se aranjează listele electorale, ba chiar până la selectarea şi desemnarea şefilor unor instituţii de importanţă naţională şi chiar ale membrilor guvernului, e aproape dificil de identificat un set de criterii meritocrate.

În consecință, din nefericire, în susţinerea unei astfel de teze, exemplele şi situaţiile revelatorii ne parvin de la o zi la alta, şi oho, sunt foarte multe, venite de prin toate ogrăzile partinice (semn al unei partitocraţii părând a fi intrat într-un stadiu de precomă), din opoziţia dedulcită la penibile exerciţii de imagine, chibiţând coleric Puterea, până îndeosebi din interiorul monstruoasei coaliţiei alcătuită din panglicari incompetenți, aflată la guvernare.

Photo source:

https://www.pictorem.com/collection/900_Pawel-Kuczynski_perfect garden2.jpg

Mecanismul nu e nou, nu l-a inventat Dragnea sau Ponta, e de ceva timp prin fibra noastră comportamentală, colectivă şi socială, e acelaşi, parafat încă din forurile statutare ale FSN-ului şi mai apoi consolidat pe la mijlocul anilor 90'.

E totuşi de amintit, pentru a nu se uita... peripeţiile imunde, politice şi morale, ale guvernelor Roman, Votcăroiu, Ciorbea şi Radu Vasile, „performate”, apoi, în mandatul lui Adrian Năstase şi, ulterior, transformate în modus vivendi cameleonic în deceniul „fachirului” Băsescu, marinarul suprem, conducător de blonde pe drumul succesului lipsit de conținut.

Ignorând orice criteriu de merit, abilităţi intelectuale şi profesionale ca să nu mai vorbim de minime garanţii ale unui profil cultural şi moral minim, actul de selectare şi de promovare a diverselor persoane în politică, administrație şi chiar şi în mediul privat, s-a transformat într-un exerciţiu pur şi simplu aleatoriu, în care cumetriile sunt vizibile, atestate şi chiar recunoscute fără vreo mâhnire sau jenă. Fraţi, cumnaţi, naşi, fini, vecini, colegi de-a lungul anilor şcolari, prieteni ori părtaşi în afaceri, de preferat (bănoase) ori suspecte, au şubrezit cultul responsabilității unei virtuți fundamentale în democrație, acolo unde aceasta chiar funcționează, anume meritocrația.

Dacă s-ar face un catalog al unor astfel de afaceri "de familie, clan sau gaşcă" din toată perioada postdecembristă ar depăşi, în pagini, orice Enciclopedie de referinţă din lume.

Photo source:

https://kingofromania.files.wordpress.com/2012/07/577320_381875751865580_1842721463_n.jpg

Este halucinant şi pur şi simplu de neînţeles, pentru capacitatea oricărui ins cum se desfăşoară lucrurile la noi, pe plaiuri mioritice, iar acel ins, oricât de „naiv” s-ar recunoaşte în materie de „politică”, ar înțelege dimensiunea reală a problemei, stopită cu erbicid şi crescută artificial spre a se dezvolta rapid pentru ca din această problemă, din miezul ei, să se înfructe《cei cu interese》de partid, gaşcă sau familie!

Să ajungi subordonat cu asumarea directă şi, să zicem, rațională a „fidelităţii” faţă de…Partid, marca exemple precum Codrin Ştefănescu, Viorica Vasilica, Carmen Dan, Claudiu Manda, AKM Rădulescu, Şerban Nicolae sau Nicolicea, să prezinți public o astfel de supunere oarbă faţă de şefi şi mai ales față de şeful suprem, Daddy, e un gest de sinucidere politică pe viitor, şi de fapt, e o abdicare asumată, de la valențele morale pe care se fundamentează o societate funcțională, justă şi egalitară... în puterea sa.

În astfel de condiții, orice tentativă de gândire cu propria minte e culpabilizabilă şi, nu numai o dată, sancţionată.

Să nu uităm şi de cazurile în care diverşi "patrihoți" de partid, au fost protagoniştii unor marginalizări şi chiar excluderi, că na, în "epoca de aur" partidul avea dreptate, ca şi acum: nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră.

Și un aspect care trebuie amintit în rândurile astea multe, de care, unii, deja cred că sunteți plictisiți, constă în faptul că sunt multe persoane, chiar eu cunosc câteva zeci, care, fără menajamente, recunosc cu francheţe că dacă după scrutinul din 11 decembrie 2016 au ales soluţia unei expectative aşteptând ca învingătorii – Dragnea şi „echipa” sa – să facă proba unei schimbări de gestionare a actului politic în baza unui program de guvernare cu perspective promiţătoare (în momentul de față, vizibil mincinoase), acum resimt multă revoltă, tristețe şi perplexitate vizavi de atâtea derapaje şi scurt-circuite sfârşind prim demiterea a două guverne PSD-ALDE (Grindeanu şi Tudose) şi mai ales prin a substitui agenda reală a Executivului şi în mod direct ... a Ţării.

Photo source: https://www.digi24.ro-politica-Dragnea-0141ac0eaV

Impresia unui joc de-a alba-neagra e pe cât de evidentă, pe atât de lugubră. Miniştri scoşi din pălăria teleormăneană a unui Daddy Dragnea, asumându-şi cu o insistenţă feroce, în absenţa unui minim examen de luciditate şi de realism politic, poziția în tonul orgoliului, pe alocuri ţâfnos, al unui Boss, care cum ar spune Maestru Dem Rădulescu: „E prost-netot, face-tot, minte mult şi mai e ciufut”.

Iar ca să terminăm discuția despre guvernul cu mantie, mă rezum la a spune că majoritatea dintre miniştri aceştia, anonimi înainte de promovare şi rămaşi ca atare, lipsiţi de carismă, slab comunicatori, ba unii gestionându-şi mandatul sub pagoda temerii de a nu greşi în raport cu ordinele de sus ... au urâțit postura de demnitar politic de rang înalt.

Că tot suntem la 100 de ani de la Marea Unire, mă uit la cabinetul ăsta condus de doamna Dăncilă şi caut să găsesc vreun element de asemănare între cabinetul condus de dumneaei si cabinetul condus de Ionel Brătianu sau Iuliu Maniu în urmă cu 100 de ani.

Nu găsesc nimic, la 100 de ani distanță de la elita politică care a unit România, am ajuns, trecuți prin paranteza comunistă a istoriei, să fim guvernați de nişte personaje care dezbină, mai mult ca oricând, societatea.

Şi mă tot gândesc, dom'le, cum se poate explica, mă întreb, ca într-un partid, fie el şi de masă cum e PSD-ul, să nu se găsească, pentru ministere ori pentru instituţii cu evidente cerinţe vocaţionale şi performante, personalităţi competente, nu persoane incompetente, aliniate (ori fără carnet, ori fără activism electoral) programului, altminteri ambiţios, de guvernare al partidului, pardon, al domnilor condamnați penal, Vâlcov şi Dragnea ?! ?! ?!

O să încerc să vă scriu cât de curând o analiză la sânge a fiecărui portofoliu ministerial, dar până atunci, m-am gândit la unele ministere de importanță majoră şi am zis să le analizez în câteva cuvinte:

Photo source: https://mobile.republica.ro-Guvern-Z44ab-*f3ar-dancila

Astfel, la Cultură, actorul şi directorul Teatrului Metropolis, George Ivaşcu, promite mult, pare o gură de aer proaspăt într-un Executiv care duhneşte a forme fără fond. Să-i dăm credit.

La Sănătate, îmi place de doamna ministru, dacă se va ține de promisiunile pe care le-a făcut, va avea un mandat bun.

Dar să fim totuşi temperați în speranțe, ca să nu ne moară, s-au mai văzut cazuri, nu suntem străini de proiectile fără praf de puşcă.

La Educaţie, oh, nu mai zic nimic, mâhnire şi revoltă, cu analfabetul ăla de Valentin Popa, care mai e şi Rector, mai mare ruşine, nu mai am nicio speranță.

La Muncă, aceiaşi doamnă Olguța, ruptă în figuri de mare politiciancă, ca să vorbim pe limba lor, care nu ştie nimic despre ministerul pe care îl conduce, dar ne predă lecții la televizor, seară de seară.

La Interne, după o criză majoră în Poliția Română, criză care a avut drept consecință ducerea pe topogan a guvernului Tudose, penibila doamnă, Dan Carmen, secretară de ordine a lui Liviu Dragnea, a revenit pe post, pe funcție, cum ar spune marele gânditor politic, nea Marean Vanghelie.

La MAE, oh, îmi provoacă o mare stare de rău văzându-l pe omul acela care toată cariera lui a fost oportunist şi implicat în matrapaslâcuri politice. Ştiți desigur despre cine vorbesc, da, de nea Mele (Teodor Meleşcanu) e vorba.

Sunt mulți, vreo 28 de miniştri, parcă şi câteva sute de secretari de stat şi consilieri.

Avem cel mai mare şi mai prost guvern din Europa.

Suntem performării de la coadă, dar na, suntem primii, la 11 luni până-n preluarea preşedenției rotative a Comsiliului Uniunii Europene.

Dar ca să mă opresc, că doar treaba voastră nu constă numai în a-mi citi mie romanul ăsta expus aici, mai spun doar că piaţa autohtonă de personalităţi e destul de ofertantă, oameni competenți există, voință mai puțină, în schimb.

Ah şi chestia aia cu teama afişată sau disimulată sub retorica de serviciu cum că - alegând o asemenea opţiune... în calitatea de profesionist (abolind astfel sistemul de cumetrie) s-ar pierde ceva din forţa şi din substanţa partidului... e o petardă cu totul eronată, şi, pe alocuri, hazlie, destinată propagandei şi manipulării.

Photo source:

https://www.pictorem.com/collection/900_Pawel-Kuczynski_perfect garden2.jpg

Suntem în ceasul unui moment istoric pe care, mă tem, nu-l vom putea fructifica pozitiv, pentru că orele astea astrale prind societatea românească în cea mai dezbinată formă a sa de la independență încoace.

Suntem mai brutali, mai răi, mai mincinoşi, mai egoişti, mai imorali, mai golani, mai perfizi, mai leneşi, mai lipsiți de responsabilitate... ca oricând.

Photo source:

https://www.pictorem.com/collection/900_Pawel-Kuczynski

Da, există speranțe, întotdeauna au existat, că altfel omul s-ar sinucide iar haosul ar fi stăpânul suprem.

Dar România nu e a celor 600.000 ieşiți în stradă, nu e a celor 6 milioane de emigranți nedeclarați plecați să câştige o pâine peste hotare deoarece aici nu îşi mai găseau rostul, nu e a celor care votează PSD-ALDE, nu e a celor care votează opoziția sau a celor care sunt indiferenți, sictiriți şi lipsiți de interes pentru politică.

România nu e a unei părți a societății, România este a noastră, a tuturor, iar însumată, media tuturor categoriilor de persoane pe care le-am enumerat mai sus şi multe altele, nu este una care să ne ne furnizeze un rezultat pozitiv, care să ne bucure sau să ne confere linişte.

Photo source:

Dan Mihai Bălănescu - https://www.facebook.com/

Avem probleme, neajunsuri, sincope şi deficiențe, dar partea bună constă în faptul că există soluții, numai că pentru a ajunge la soluții trebuie să facem primul pas, să ne asumăm responsabilitatea, să punem mână de la mână ca să construim forma României de mâine prin metodele României de ieri, pe rămăşițele şi cenuşa României de azi.

#Opinii #General

30 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier