• Filip Ana-Maria

Match Point (2005)


"The man who said I'd rather be lucky than good, saw deeply into life. People are afraid to face how great a part of life is dependent on luck. It's scary to think so much is out of one's control. There are moments in a match when the ball hits the top of the net and for a split second it can either go forward or fall back. With a little luck, it goes forward and you win. Or maybe it doesn't, and you lose."

Aici îl vedem pe Woody Allen sub acoperire, un Woody cum nu l-ați mai văzut până acum. Filmul de față prezintă o filosofie cinică, filosofia șansei ca singur lucru capabil să pună în mișcare universul. Nu există legi, nu există nicio balanță între bine și rău. Totul se rezumă la coincidențe. Depinde unde cade mingea, pe terenul tău sau al adversarului.

Dacă ai tendința de a te implica în film sau, mai degrabă, dacă esti măcar puțin feminist/ă și reușești să empatizezi cu personajul feminin principal, atunci sfârșitul filmului o să te enerveze cu siguranță.

"It would be fitting if I were apprehended and punished. At least there would be some small sign of justice, some small measure of hope for the possibility of meaning"

Cu toate acestea, viața se dovedește a fi un haos lipsit de sens în majoritatea timpului, indiferent de cât de mult ne străduim noi să îl înțelegem. Așadar viața este eulogia șansei. Nu are rost să te superi pe ea.

Filmul începe cu o minge de tenis care lovește fileul. Punctul culminant înfățișează un inel care lovește bara de metal a unui pod.

Pentru câteva secunde am crezut că acel inel nu va cădea în apă și Chriss va fi pedepsit de soartă. Acel inel părea arma lui Cehov care, de fiecare dată când apare într-o scenă, într-o piesă de Cehov, știi că cineva va muri. Dar viața nu îți dă semne precum o piesă de teatru. Viața e haotică, e la mila norocului, nu joacă după reguli, cel puțin nu după regulile noastre. La începutul filmului, protagonistul citește “Crimă și pedeapsă”, dar realitatea în care trăiește el e mai plictisitoare și cinică decât cartea. Nu există nicio pedeapsă, cel puțin niciuna concretă pentru crimele noastre. Viața e un spirit liber, un arbitru nehotărât și confuz care refuză să judece după codul nostru moral. Dacă tot a venit vorba de moralitate, citiți și “Străinul misterios” de Mark Twain, o nuvelă fascinantă, micuță și mai puțin cunoscută a acestuia. O să te împaci cu viața și cu toate nedreptățile cu care te lupți zilnic. Cel puțin asta am facut eu.

Întorcându-ne la film, merită văzut. Jocul actoricesc este exceptional, în special cel al personajului principal masculin. Te face să îl urăști din tot sufletul la sfărșit. Coloana sonoră este și ea îndrăzneț aleasă. Dacă ești fan al muzicii de operă, vei rămâne extreme de mulțumit de alegerile făcute. De-a lungul filmului ai ocazia să asculți înregistrări vechi cu Enrico Caruso și piese din "Il trovattore", "La Traviata", "Othello", "I pescatori di perle". Totodată, ca bonus, o să urmărești o scenă magnifică de omor, lungă de vreo 10 minute, în care tot ce o să auzi e duetul dintre Othello și Iago din Actul II al operei lui Giuseppe Verdi, “Othello”. Ce spuneți de asta? Hai Woody! La cât mai multe astfel de filme!

P.S. V-am spus că îi lipsește cu desăvârșire orice urmă de umor umor tipic lui Woody Allan?

#Filme #General

13 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier