• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

  • Marcu Iuliana

Un roman poem sau „grotele” lui Gogol


Photo source: http://editurabenefica.ro

Titlul cărții: Suflete moarte

Autorul: Nikolai Gogol

Traducătorul: Emil Iordache

Editura și locul publicării: Polirom, București

Anul apariției: 1842

Număr de pagini: 468

ISBN: 978-973-46-3240-4

Dramaturg rus de origine ucraineană. Așa ar putea fi introdus Nikolai Vasilievich Gogol folosind cât mai puține cuvinte. Un scriitor complex, pe care criticii literari au încercat în zadar să îl încadreze într-un singur curent, căci operele sale îmbină un realism crunt cu sensibilități romantice și, în operele mai târzii, elemente clare de suprarealism și grotesc.

Prin scrierile sale, Gogol sancționează tarele societății mercantile ale vremii, folosind râsul ca principală armă. El reușește să surprindă din unghiuri antitetice discrepanța dintre vis și realitate. Putem vorbi de trei dimensiuni ale grotescului gogolian, acestea fiind date de atipicitatea stilistică, specificitatea umorului și subtilitatea mesajului textual.

Întreaga operă a lui Gogol este asemănătoare unei peșteri, iar fiecare ciclu este comparabil unei grote

Referindu-ne la ciclicitatea operei lui Gogol și făcând o fuziune cu universul grotesc, putem propune și o altfel de împărțire a scrierilor sale. Pentru aceasta, este necesar să introduc și să clarific termenul de „grotă” literară, pe care îl propun spre înlocuirea clasicului „ciclu literar”. Eu consider că întreaga operă a lui Gogol este asemănătoare unei peșteri, iar fiecare ciclu este comparabil unei grote. Odată cu maturizarea literară a autorului, grotele devin din ce în ce mai adânci, mai întunecoase, mai cuprinzătoare. Ele înghit mai întâi un cătun, apoi un orășel de provincie, apoi chiar Petersburgul, sfârșind prin a îngloba întreaga Rusie.

Proiectul „Suflete moarte” (1842) a fost intenționat de Gogol ca un poem grandios, împărțit în trei părți, care să înfățișeze nu doar mizeria Rusiei actuale, ci să întrevadă și o Rusie ideală, a viitorului, în care oamenii se vor orienta spre o viață superioară și vor evada din trivialitate. Din păcate, nu au supraviețuit decât primul volum și mici fragmente din cel de-al doilea manuscris care a fost ars de către autor. Principalul merit artistic al lui Gogol prin această creație sunt tipologiile umane diversificate și redate complex, caracterizate atât prin atitudinile și vorbele lor, cât și prin interesele pe care le au și mediul în care trăiesc.

Gogol nu a făcut altceva decât să picteze pereții peșterii cu imagini ridicole

Gogol nu a creat aceste „grote”; ele au luat singure ființă în interiorul său, ca rod al coliziunii cu diversele medii de viață în care a trăit autorul. Gogol nu a făcut altceva decât să picteze pereții peșterii cu imagini ridicole, deformate ale vieții. În „Suflete moarte” această deformare a realității este, în mod paradoxal, de un realism și de o autenticitate mult mai profunde decât orice încercare de redare a ei cu orice alte mijloace.

#Cultura #Cunoastere #Literatura #Stiri #General #Recenzie

71 afișare