• Marin C. Alexandru

De Ziua Culturii Naţionale, un control oftalmologic


„Trăind în cercul vostru strâmt,

Norocul vă petrece,

Ci eu în lumea mea mă simt

Nemuritor şi rece”.

Sursă: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Eminescu.jpg

Astăzi este Ziua Culturii Naționale care reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889). La fel ca în fiecare an, din 2011 încoace (când proiectul de lege propus de Mircea Diaconu și alți 50 de deputați și senatori PSD a fost adoptat), acestă zi ne permite să ne dăm în stambă, etalându-ne iarăși naționalismul precar și patriotismul fățiș, cu această ocazie însă, într-un domeniu mult mai înalt, cel al culturii.

Este un prilej pentru profesorii de Limba și literatura Română să exulte în licee, pentru academicieni să îl reinventeze pe Eminescu, să spună ce a fost și ce nu a fost, pentru politicieni să livreze câteva discursuri aride despre ,,poetul nepereche'' etc.

Dar pentru noi, ca indivizi, ce înseamnă Eminescu? Cum îl percepem dacă îi extragem geniul din acest joc manipulator al intereselor diverșilor actori sociali?

Eminescu este un canal de calibrare a culturii române la cea europeană și apoi la cea universală. Nu este nevoie să amintesc acum studiile pe care le-a efectuat în afară și nici să mai spun că este un spirit care a fost pasionat mai întâi de universal și apoi de elementele naționale. Dacă Eminescu nu ar fi fost un universalist pur-sânge, cum credeți că ar fi putut rezista atât de mult timp pe piedestalul culturii mondiale? El a fost inițiatorul primei revoluții a limbii noastre literare tocmai prin faptul că s-a dezvoltat sub tutela uneia dintre culturile superioare ale vremii, cea germană.

Ce ar fi putut Eminescu să creeze dacă ar fi urmat același drum ca majoritatea poeților din perioada sa? Ar fi reformulat niște cuvinte cel mai probabil și ar fi devenit un ,,epigon'', lucru de care a fugit toată viața. Astfel, înainte să începem să vorbim despre Eminescu, ar fi ideal să ne facem un control oftalmologic și să îi cerem medicului să ne recomande lentilele culturii universale pentru a înțelege mai bine fenomenul ,,Eminescu”. Eminescu e universal, nu național, el e spiritul creator capabil de a transcende spațiul și timpul, nu mândrie națională, el nu este ,,român'', este cultură pură, iar cultura nu poate fi închisă între granițele unei nații.

Germanii când vorbesc de Goethe, văd mai înâti universalitatea din el, francezii când vorbesc de Baudelaire, la fel, englezii când îl amintesc pe Byron, la fel. Dar nu e de mirare că și în domeniul culturii, noi suntem ,,altfel” și de aceea suntem ,,astfel”.

Bibliografie:

Sursa 1

Boia, Lucian, De ce este România altfel?, Humanitas, București, 2012.

Sursa 2

Călinescu, George, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Culturii Naționale, București, 1932.

Sursa 3

Mihăilescu, Vintilă, De ce este România astfel? Avatarurile exceptionalismului românesc, Polirom, București, 2017.

#Stiri #Cunoastere #General

0 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier