• Iosipescu Neagu-Matei

F. Scott Fitzgerald - Marele Gatsby


Photo source: textpublishing.com

Titlul cărţii: Marele Gatsby

Autorul: F. Scott Fitzgerald

Traducătorul: George Volceanov

Editura şi locul publicării: Polirom București

Anul apariţiei: 2013

Număr de pagini: 240

ISBN: 9789734632954

Este o frază pe care îmi face plăcere să o spun, din fericire nu o spun de prea multe ori, dar mi-a venit la tot pasul să o atașez multora din scenele din Marele Gatsby. “Mărire și decădere”, o joacă a sorții care s-a simțit cu atât mai accentuat cu cât cititorii au cunoscut un personaj principal care nu-și mai putea dori nimic pe acea lume. Dar cum cuvintele nu mai puteau să țină în frâu acțiunea, am primit identitatea de spectator inert al bătăilor inimii lui Gatsby. Acestea devenind incomprehensibile așa cum dragostea lui nu mai avea ecou in cadrul delimitat al icoanei din care Daisy dispăruse.

Supravituirea este câștigată doar dacă planul lui Jay Gatsby are succes. Un exemplar de vizionar dezbrăcat de frică și plămădit din intensitate, planul său de a-și aduce înapoi în viață iubirea eșuează iar certitudinea pe care o căuta dispare ca ultimele clipe ale anilor 20.

Vocea autorului, inserată discret în cuvintele unui observator implicat conduce investigația în ultimele luni de viață ale lui Gatsby. Transplantul de diferit cu care este binecuvantat Nick vine din acel har pe care îl au anumiți oameni, de a fi văzuți, cheia de a intra într-o aventură este să fii cel curios și, hollywoodian, omul potrivit la momentul potrivit. Cu timiditate și cuvinte șușotite la colțul unei pagini, portretul se unifică, 2 cuburi de gheață care completează acea imagine de whisky torid, aproape prohibit. Structura mentală a discursului ține mereu ascunsă o tensiune care chiar și la sfârșit se eliberează pe jumătate, lăsând cititorului un sentiment de gol, de prăpastie în care cenușa umedă a lui Gatsby s-ar pierde dar niciodată nu ar astupa.

Gatsby fusese motorul unei lumi care avea prea multe bijuterii, o lume pierdută în care simplul act de a trăi depășea existența și ajungea în sfera artei. Capriciile unui necunoscut pe care această injectie de nostalgie ne-a făcut să-l întrezărim, întocmai ca lumina verde de pe partea cealaltă a ceții, a constituit un cap niciodată plecat al acestor vremuri. Demnitatea unei ere s-a transpus în paginile celor care au dansat, băut și visat în micul lor univers, palatul lui Gatsby rămâne închis, alb și fără moștenitori, nimeni nu se poate întoarce acolo dar oricine îl poate privi.

#Recenzie #Literatura

72 afișare
  • Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier