• Facebook Dialectica
  • DialecticaTV
  • DialecticaTwitter
  • Black Instagram Icon

©2020 by Dialectica. Powerful independent news & knowledge website. Created & designed by Kronsavier

  • Marin C. Alexandru

Fragment de înțelepciune


A medita asupra cuvintelor celor mai strălucite minți ale omenirii înseamnă a dialoga în secret cu acestea.

Sursă: (1) biography.com; (2) the-philosophy.com

Dialogul pe care îl purtăm astăzi este cu Friedrich Nietzsche și Jean-Paul Sartre. Adesea comentariile adiacente sunt de prisos, motiv pentru care vă lăsăm să „internalizați” cugetările celor doi mari filozofi.

(1) Friedrich Nietzsche - ,,Genealogia Moralei”

„Noi care căutam cunoașterea, nu ne cunoaștem, ne ignorăm pe noi înșine, și pe bună dreptate. Nu ne-am căutat niciodată - prin urmare cum am putea să ne descoperim într-o zi? Pe drept s-a afirmat <<acolo unde este comoara voastră, se află și propria voastră inimă>> și comoara noastră se găseste acolo unde zumzăie stupii cunoașterii. Către acei stupi tindem neîncetat, ca niște adevărate insecte înaripate care adună mierea spiritului, și, într-un cuvânt, nu avem în suflet decât un singur lucru - <<să aducem din nou>> ceva pradă. În afară de asta, referitor la viață și la ceea ce numim <<evenimente>> - care dintre noi s-a ocupat serios de așa ceva? Cine are timpul să se preocupe? Pentru astfel de treburi, mă tem că nu avem într-adevăr niciodată tragere de inimă, nu ne lasă inimi, nici chiar auzul! Sau mai degrabă, la fel cum un om distrat, cufundat în sine, în auzul căruia a sunat asurzitor ceasul, bătând de douăsprezece ori amiază, se trezește tresărind și strigând: <<Oare de cât a sunat?>>, tot așa și noi, ne dam seama uneori prea târziu și ne întrebăm buimăciți: <<Ce ni s-a întâmplat?>>, sau și mai bine: <<Cine suntem noi în ultimă instanță?>>. Și apoi numărăm iarăși cele douăsprezece bătăi ale pendulei fremătând de trecutul nostru, de viața noastră, de ființa noastră - vai! și ne înșelăm asupra numărării... În mod fatal, rămânem străini de noi înșine, nu ne pricepem, trebuie să ne confundăm cu alții, suntem etern condamnați să suferim această lege: Fiecare este cel mai străin față de sine - față de noi înșine nu suntem deloc dintre aceia care caută cunoașterea”.

(2) Jean-Paul Sartre - ,,Adevăr și existență”

„Caut așadar morala zilelor în care trãim. Încerc sã clarific posibila opțiune a unui om, fațã cu sine și cu lumea, în anul de grțaie 1948. Totul îmi este dat de la bun început sub o formã nediferențiatã, în chip de corelație cu proiectul meu nediferențiat de a exista și , prin comprehensiune originarã, înțeleg cã, alegându-mã pe mine însumi, voi alege totodatã luminarea anumitor plaje intramundane. Ca atare, a spune cã ignor în mod originar înseamnã a spune cã adevãrul este posibilitatea mea, cã el mã așteaptã și cã eu sunt fiițna prin care adevãrul va veni din interior în lume. Adevărul dispare odată cu omul. Ființa se întoarce atunci în întunericul atemporal. […] Idealul Adevărului este acela ca toată Ființa să fie iluminată și să rămână astfel”.

#Nietzsche #Sartre #Stiri #Filosofie

52 afișare